Trei ore de educaţie fizică obligatorii, adrenalină, suspans şi primejdii la tot pasul. Acesta ar fi pe scurt modul în care-şi petrec drumul spre şcoală mai mulţi copii din localitatea HUTA, judeţul Cluj. Pentru a nu întârzia la cursuri, ei se trezesc cu 2 ore mai devreme decât colegii lor, iar lipsa unui drum accesibil îi obligă să vină la şcoală prin beznă şi prin mijlocul pădurii. Cu toate greutăţile pricinuite de navetă, micuţii nu se plâng de oboseală sau frică, iar pe deasupra, sunt punctuali precum un ceas elveţian.
Doi băieţi şi trei fete din clasele gimnaziale străbat în fiecare dimineaţă, cu noaptea în cap, fără nicio apărare, 5 km de potecă prin inima pădurii. Singura şcoală gimnazială este la 15 km distanţă de Huta, în centrul de comună, la CHIUIEŞTI. Pentru a putea frecventa cursurile, elevii parcurg cel mai scurt drum, prin mijlocul pădurii, ca să poată ajunge în STRÂMBU, prima localitate învecinată unde-i aşteaptă un microbus şcolar. De aici, mai fac 10 km pană la şcoală, iar la întoarcere au parte de acelaşi calvar.
Situaţia prin care trec copiii, se datorează lipsei unui drum de acces asfaltat, care să poată fi deszăpezit pe imp de iarnă. Relieful abrupt face imposibil accesul vreunui mijloc de transport în satul lor în perioada de iarnă, iar pentru obţinerea unor fonduri pentru amenajarea unei şosele nu prea există perspective. Primăria a reabilitat drumul, dar numai cu pietriş iar în timpul iernii aici rămân împotmolite chiar şi utilajele de deszăpezire. Şi totuşi, situaţia celor 5 navetişti, este cu mult mai bună decât a predecesorilor, care, pentru a învăţa carte, străbăteau cu doi kilometri mai mult, înainte de a avea microbus pentru transport, când învăţau la şcoala gimnazială din Strâmbu. Microbusul a apărut după ce această şcoală ş-a închis iar elevii au fost comasaţi la şcoala din Chiuieşti.
Sătenii şi dascălii admiră punctualitatea şi ambiţia copiilor de a face carte.
Deşi sunt buni la învăţătură, căliţi, sănătoşi, iar proba de educaţie fizică o trec cu brio de două ori în fiecare zi, primejdia pădurii şi a fiarelor sălbatice îi urmăreşte zi de zi, fără ca cineva să le poată întinde o mână de ajutor. Singurul privilegiu de care se bucură cei cinci copii, este acceptul conducerii de a veni la şcoală cu telefoanele mobile, necesare în cazul unor situaşii de urgenţă, ce pot apărea la tot pasul, mai ales noaptea printre copacii pădurii. Un drum asfaltat pe care microbusul să poată ajunge până în satul lor, a rămas şi mai rămâne un vis pentru copiii din Huta.
