M-am trezit cu bucuria imensă de-a fi înţeles minunăţia care eşti. E tare greu să spun, ce m-a impresionat şi care este motivul acestei infiorări, când mă gândesc la tine. Cred că am admirat, mai întâi frumuseţile tale, bogăţia fiinţei şi apoi imensa bunătate. Recunosc că stau ore în şir admirând albastrul cerului reflectat in ochii tăi, culorile toamnei luminând părul tău minunat. Iar, când albul imaculat al zăpezii se aşterne în strat consistent peste faţa ta, mă simt copilul tău iubit căruia totul îi este permis.
Mulţumesc că m-am născut aici, în acest loc, unde pot trăi frumuseţea celor patru anotimpuri şi te pot admira mereu şi mereu cu înfăţişări noi, iubind întreaga ta fiinţă, cu bucuria copilului ce se simte iubit şi protejat. Privesc spre cerul din care vin spre tine fulgi mari şi grei, ce parcă ar vrea să te protejeze de figul ce va veni şi, o veche legendă chineză îmi vine în minte: Cică odată, demult, tare demult, Cerul şi Pământul formau o pereche foarte fericită şi îndrăgostită. Stăteau toată ziua îmbrăţişaţi, sărutîndu-se şi giugiulindu-se întruna. Din această mare şi împlinită iubire, s-au născut o mulţime de copii-oameni.Unii erau tare bucuroşi, văzîndu-şi părinţii fericiţi şi mulţumiţi, dar mai erau şi unii care nu priveau cu ochi buni atâta revărsare de sentimente. Aşa că, într-o zi, au hotărât să-i despartă.
S-au înţeles ei, ca la un anume semn, să ridice cu toţii mâinile şi cu toată forţa, să-l împingă cît mai departe pe tatăl Cer de mama Pământ. Au reuşit şi apoi, au ţinut-o într-o veselie zile şi nopţi în şir.Cerul a devenit tot mai trist şi mai înnorat, iar mama Pământ şi-a înghişit lacrimile şi-a înnăbuşit suferinţa şi a continuat să-i iubească pe copiii cei năstruşnici. Dar ei, au început să-i taie pădurile, să-i scormonească măruntaiele şi să-i murdărească apele. Tristeţea mamei şi suferinţa pe care i-o provoacă cei mai mulţi dintre copii, îl determină pe tatăl Cer să mai trimită căte o ploaie zdravănă, care să spele faţa iubitei lui de marea suferinţă. Alteori, o acoperă cu o mantie de zăpadă, sperând că frumuseţea şi puritatea acestui veşmânt,o să topească răutatea copiilor şi vor hotărî să-l aducă înapoi lîngă frumoasa lui iubită. Mă uit la tine cât eşti de frumoasă, cât poţi fi de bună, de generoasă şi de îngăduitoare cu noi, copiii tăi şi, cred că a venit momentul să-ţi cer iertare în numele nostru, al tuturor. Sincer, îmi pare rău, că de atîta amar de vreme, de zeci de generaţii, îţi aducem neajunsuri şi supărări, cu inconştienţa copilăriei.
Dar tu eşti MAMA şi asta înseamnă cea care te-a purtat în pântec şi ţi-a dat viaţă. Cea care apoi, te-a hrănit şi îngrijit, uitând de ea şi de durerile ei. Noi, copiii, am fost întotdeauna cei mai importanţi. Vine însă o vreme când şi noi trebuie să avem grijă de cea care ne iubeşte necondiţionat. Nu cred că e prea greu să înţelegem că, secătuind-o de toate rezervele, nouă ne facem cel mai mare rău.
Noi, procedăm ca şi copiii ce se hrănesc exclusiv cu laptele bun şi sănătos din sânii darnici ai mamei. Nu trebuie decât să întindă mîna şi să o mângâie, iar laptele ţâşneşte din abundenţă spre gura lor deschisă.
Dacă însă, după o supărare, un efort sau o suferinţă, laptele se împuţinează, tu, copilul răsfăţat, ce faci?
În loc să te mulţumeşti – de data asta – cu câteva picături, o stropeşti, pe sâni, cu praf de scărpinat, ca mâncărimea şi agitaţia să crească (artificial) cantitatea de lapte. Ce-ţi mai pasă acum, după ce ţi-ai umplut burta, că mama se mai scarpină, că e agitată şi nici nu poate dormi bine?
Repeţi figura, fără să te întrebi dacă mama este de acord cu această tehnică, neplăcută pentru ea, dar nici la efectul laptelui ”parfumat„ cu praf de scărpinat asupra ta.
Am devenit insensibili, grabiţi şi dornici de acumulări materiale, dar aşa sunt aceste vremuri.
Iartă-ne mama Pământ, dar aşa se poartă copiii tăi cu tine şi nici nu sesizează de ce sunt din ce în ce mai agitaţi, mai nemulţumiţi şi cu sistemul imunitar tot mai slabit. Cred că a venit vremea să te lăsăm să te odihneşti, să te detoxifici, să-şi refaci forţele. Apoi să ne bucurăm împreună de toată frumuseţea şi generozitatea ta. Mulţumesc şi te iubesc.
