Cand spunem termenul ,,rosu’’ in plan politic semnifica o preocupare si o atentie data nevoilor celor dezavantajati .Filozoful britanic Phillip Blond a declansat un adevarat razboi la nivelul UE cat si transatlantic pentru politicile de sfera stanga cat si a dreaptei .
Este vorba de fapt de un eseu intitulat Rise of the Red Tories (Ascensiunea conservatorilor roșii) de a aborda cele mai presante probleme sociale cu care ne confruntăm. „Suntem o națiune bipolară ”– scria Blond –,, un stat birocratic și centralizat care conduce în mod deficient niste cetățeni din ce în ce mai fragmentați, mai lipsiți de putere și izolați”.
In UE cit si in America cele doua sfere al spectrului politic au trecut prin propia revolutie .
Filozoful se refera la conservatorii care au jurat credință pieței, venerând capitalismul ca arbitru al valorilor fundamentale.
Filozoful face un turneu in America si constata ca , în America, disprețul tot mai accentuat manifestat față de clasa politică a căpătat o expresie mai mult libertariană prin mișcarea recentă „Tea Party”, dar a recunoscut și faptul că asociația civică ar putea fi mai eficientă în restabilirea încrederii publice.
TEORIA LUI ROUSSEU –VIATA A FOST O INCHISOARE –
Cele doua sfere dreapta ,stinga nu pot oferi o soluție, întrucât ambele ideologii s-au prăbușit pe măsură ce s-au evaporat distincțiile dintre ele. Cei care văd în individualismul libertarian esența gândirii de dreapta curente se apropie, în fond, de o concepție extrem stângistă ce își are originea in gândirea lui Rousseu, ce arata că societatea a fost inițial o inchisoare.
Teoria socială a lui Rousseau a fost cea care a impus unei lumi diverse constrângerea de a se conforma voinței generale – care nu reprezintă decât același individualism exagerat de acum –ce se regasesc de fapt in terorile roșii raționaliste și seculare a Revoluției Franceze.
În definitiv, orice interpretare în sens anarhist presupune existența unui stat autoritar care să controleze forțele ce sunt dezlănțuite. Colectivismul și individualismul nu sunt decât două fețe ale aceleiași monede devalorizate. Istoria modernității recente s-a constituit din oscilația dintre stat și individ, fapt care a condus treptat la erodarea societatii civile – aceasta reprezentând, în fond, singura piedică împotriva alunecării spre una dintre cele două extreme.
Blond a scris cartea intitulata ,,Red Tory ’’ce este foarte vinduta in Anglia in care propune sa promoveze miscarea civica bazata pe asociere ce desemneaza ideeia de virtute si prioritatea binelui
Pentru ca sa lamuresc lucrurile am sa redau o traducere ce spune :
„Trăim într-o societate care se află pe o pantă a decăderii. Cunoaștem tot mai puțin unii despre ceilalți. Trăim singuri și mâncăm singuri, deseori în compania unui televizor sau a unui computer, nu a unui om. Dacă ne căsătorim, durata unei relații obișnuite scade cu fiecare an.
În lumea anglo-saxonă, am abandonat vechea și susținuta preocupare față de soarta tinerilor. Bunicii noștri își pot aminti vremurile fericite când mătușile și unchii, nepoții și nepoatele alcătuiau împreună țesătura unei societăți stabile, mutualiste. Aproape jumătate dintre copii se nasc în afara căsătoriei. Mulți copii cresc fără tată, alții sunt total privați de iubirea unui părinte. Tinerii care provin dintr-un astfel de mediu, lipsiți de o educație reală în privința virtuților publice și private, sunt seduși cu ușurință de iluzia ademenitoare a consumului pe care nu și-l pot permite. Străini de idealurile de iubire și fidelitate, ei acționează fără să știe ce înseamnă angajamentul, disciplina și responsabilitatea. Aceste deficiențe necorijate, specifice adolescenților de acum, devin mai târziu deprinderile unui adult și sunt menite să ruineze vieți, formând niște oameni incapabili de a stabili legături unii cu ceilalți.
Cei asteapta pe bărbați, mai ales pe cei care se află pe treapta de jos a scării sociale care ratează în mod constant posibilitatea de a avansa în educație și carieră, îi așteaptă o viață eșuată la marginile societății. Pentru tinerele femei de succes, studiile și realizarea în carieră devin semnele care anunță un viitor fără copii. Nimeni nu ar alege și nu i-ar dori cuiva un astfel de mod de viață, mai cu seamă întrucât conduce la epuizarea vieții domestice și la terifianta situație de a îmbătrâni singur. Pretutindeni, legăturile care ar trebui să unească oamenii se destramă, iar fundamentul unei existențe liniștite și fericite este subminat.
Ce anume stă la originea acestei degenerări? Privind înapoi spre ultimii 30 de ani, am putea considera că de vină sunt numărul mai mare al orelor pe care familiile trebuie să-l aloce muncii – dată fiind necesitatea ca, în cele mai multe familii, ambii adulți să muncească pentru a-și asigura traiul –, nivelul ridicat al datoriilor private, lipsa siguranței unui loc de muncă, neîncrederea în instituții și suspiciunea pe care o purtăm unii față de ceilalți. Societatea noastră a devenit precum o scară ale cărei trepte se ridică tot mai mult astfel încât devine tot mai dificil să o urci. Cei aflați în vârful scării s-au delimitat rapid de restul oamenilor prin practicarea unui capitalism de stat care le servește interesele egoiste, care nu are la bază niciun fel de valori etice și care există doar pentru a-și finanța propriile excese. Oamenii din clasa de mijloc sunt striviți de birocrație și de efortul de a-și ajusta salariile stagnante la necesitățile ridicate. Cei din straturile de jos sunt mai izolați și mai disprețuiți decât oricând.
Dar oricât de decisivi sunt acești factori, nu ei stau baza dezastrului social pe care îl trăim și pe care, în mod ciudat, oamenii îl văd tot mai mult ca pe o situație normală. O societate mai sănătoasă ar fi rezistat acestor tendințe. O societate care s-ar fi întemeiat încă pe familii puternice ar fi putut dezvolta un stil de viață care să asigure baza economică a familiei, nu să o submineze. Dacă am fi trăit încă într-o societate în care vecinii se cunosc unii pe ceilalți, am fi avut și acum comunități pe care oamenii să se poată bizui și instituții care să răspundă nevoilor noastre, și nu cerințelor birocratice ale unui stat ostil și îndepărtat.”
Asteptam sugesti la articolul publicat
Preluari dupa traducere Philip Blond
Comentarii Stefan Mlesnit
